Istoria Localităţii

Satul Cupcini, pe Ciuhur, în ţinutul Hotin, este atestat documentar pentru prima oară la 1431, cînd Alexandru cel Bun întărea stăpînirea asupra satului lui Cupcici vornic. În 1560 Alexandru Lăpuşneanu întăreşte stăpînirea lui Bratăş şi fraţilor săi, Ion şi Simca asupra satului Cupcini cu mori pe Ciuhur. Aşezarea era plasată pe ambele maluri ale Ciuhurului, în secolul al XVII-lea fiind împărţită în două: partea din stînga Ciuhurului se va numi Brătăşăni şi, după transformarea Hotinului în raia, în 1713 va rămîne în ţinutul Iaşi, iar Cupcinii vor rămînea în ţinutul Hotin.

În 1605 Ieremia Movilă întărea lui Ilie Bucioc a treia parte din satul Cupcini, pe Ciuhur, pe care l-a cumpărat cu 250 taleri de argint de la Andriica şi fraţii lui, Grigore şi Lupu. În 1631 Moise Movilă întărea lui Rusul şi Bălan, fiii lui Haţimirschi, părţi din Cupcini. În 1705 voievodul Antioh Cantemir întărea lui Dumitraşco Buhuş stăpînirea asupra satului Cupcini cu moară în Ciuhur.

Recensămîntul realizat de administraţia militară rusă în 1774 atesta în Cupcini 23 de gospodării. Între anii 1812-1821 moşia şi satul Cupcini s-au aflat în stăpînirea negustorilor din Movilău Ioan Zoe şi Ioan Galiţă. Conform datelor statistice în 1817 localitatea avea 77 de gospodării ţărăneşti, moară pe Ciuhur, iaz cu peşte, biserică din lemn (ridicată în 1792). În 1875 satul avea 73 de gospodării, cu o populaţie de 400 locuitori.

Pe lîngă biserică activa o şcoală parohială, mai tîrziu s-a deschis şcoala de zemstvă. În 1923 la Cupcini sunt înregistrate 243 de case cu o populaţie de 1084 locuitori.

Către 1940 autorităţile sovietice fixau la Cupcini 1460 locuitori. În 1964 localitatea a căpătat statut de orăşel, avînd o populaţie de peste 5000 locuitori. În 1963 a fot pusă în funcţiune fabrica de zahăr din Cupcini cu o capacitate de a prelucra 30 000 centnere de sfeclă de zahăr zilnic. Potenţialul industrial al oraşului s-a dezvoltat prin construirea fabricii de fermentare a tutunului, care prelucra anual 10 000 – 12 000 t de tutun; a fabricii de piese de beton armat; a fabricii de conserve cu o capacitate de 85 mln. borcane; a combinatului de panificaţie.

Stema orașului Cupcini a fost concepută prin procedeul heraldic al preluării stemei primului proprietar al localității în stema localității. Armele logofătului Cupcici ne sunt cunoscute din două amprente sigilare. Acesta a cosigilat actul omagial din 13 decembrie 1421.

Atașată documentului menționat, amprenta rotundă în ceară neagră-verzuie a sigilului logofătului Cupcici, avînd diametrul de 15 mm, prezintă un scut heraldic triunghiular, încărcat cu litera slavonă “K” (citirea este nesigură) și exergă, între două cercuri perlate, poartă legenda “КУПЧIЧЬ ЛОГОФЕТА”

Același Ivan Cupcici în calitate de vornic și membru al sfatului domnesc al lui Iliaș I, a cosigilat și un alt act, care coroborând domniile lui Iliaș I, cu faptul morții lui Cupcici ante 26 august 1435, poate fi dat cu post 1 ianuarie 1432 – septembrie 1433 sau cu august 1435.

Pecetea heraldică atârnată a lui Cupcici vornicul de pe acest act este de asemenea rotundă și prezintă în câmpul sigilar un scut heraldic triunghiular, încărcat cu o figură geometrică, și în exergă între două cercuri liniare, legenda, care nu o putem citi din reproducerea avută la îndemână.

Figura geometrică din sigilul de vornic, face parte la prima vedere din așa-numita “Heraldică geometrică”, care cuprinde complexul herburilor tataro-lituaniano polono-moldovenești atestat în acest secol, și poate fi atribuit familiei tridentelor, reprezintă un trident în pal cu dinți egali, cu o bară transversală mai mică pe coadă și coadă terminată în vârf de săgeată. Dintre blazoanele poloneze pare a fi apropiat cu herbul Kosciesza (Strzegomia, Strzegonia), herbul Lis și herbul Siekierz.

Acest trident a fost preluat în stema orașului Cupcini, așa cum este și a fost colorat în aur smalțul heraldic superior pentru a marca vechimea emblemei.

Câmpul roșu al scutului – roșu find culoarea superioară în heraldică – accentuează vechimea simbolului heraldic. Roșul este o culoare tradițională a heraldicii moldovenești vechi, culoarea domniei, în primul rând. Culoarea roșie simbolizează de asemenea, curajul, dârzenia, dragostea, sacrificiul, generozitatea, mărirea, bravura, dorința de a-ți servi patria.

Coroana murală de argint cu trei turnuri – simbolizează statutul orașului în ierarhia localităților Republicii Moldova în calitate de oraș de subordonare raională.

Drapelul urban a fost elaborat în baza stemei, prin metode specifice vexilologiei și păstrează toate semnificațiile deja evocate ale stemei orașului.